Psihologul poate dezvălui amănunte despre el însuși ?

Psihologul poate vorbi pacientilor despre propria persoana ?

Experiente exemplificate psiholog - pacient :

• C., 36 de ani, evoca un episod din viata ei, cand, deodata, psihologul a intrerupt-o. „Mi-a spus: «Asta ma face sa ma gandesc la mama mea.

Regret mult ca nu am vorbit cu ea mai des inainte sa moara…». Deja intervenise de mai multe ori in discutiile noastre cu astfel de comentarii.

La inceput, imi punea intrebari facand referire la propria ei experienta, apoi am alunecat spre confidente mult mai intime.

Ajunsese chiar sa imi povesteasca visele recurente. In acea zi, am decis ca nu se mai poate asa, ca trebuie sa schimb specialistul. Cautam un terapeut, nu o prietena.“

• L., 51 de ani, angajat la o editura importanta, a plecat foarte dezamagit din cabinetul terapeutului sau. La sfarsitul uneia dintre sedinte, acesta i-a intins un manuscris, rugandu-l sa il citeasca, sa ii spuna ce crede despre el si desigur daca se „poate face ceva“ pentru a-l publica.

Ce ar fi de spus? C. si L. au facut bine ca au plecat? Desigur! De ce? Pentru ca psihanalistii lor au deviat efortul depus in munca spre satisfacerea propriilor nevoi narcisiste.

Test de personalitate I

Test de personalitate

1. Ești o persoană generoasă și morală (a nu se confunda cu moralizatoare). Îți dorești mereu să te autoîmbunătățești. Ești foarte ambițioasă și ai standarde ridicare. Oamenii ar putea crede că a comunica cu tine este dificil, dar pentru tine, nu este ușor să fii așa. Ai lucrat din greu să ajungi cine ești și n-ai făcut nimic din egoism. Vrei cu adevărat să îmbunătățești lumea. Ai o mare capacitate de a iubi oamenii până când te-au rănit. Dar, chiar și după ce au făcut-o . . . continui să-i iubești. Prea puține persoane știu să aprecieze așa cum meriți ceea ce faci.

2 . Ești o persoană distractivă și sinceră. Ești foarte responsabilă și îți place să ai grijă de alții. Crezi că toate sarcinile trebuie duse la capăt cu onestitate și accepți de obicei și sarcini adiacente muncii tale. Ai o personalitate foarte frumoasă, iar oamenilor le este ușor să aibă încredere în tine. Deții o minte sclipitoare, spirituală, care gândește repede. Pentru ceilalți, vei avea mereu o poveste interesantă de spus.

3. Ești o persoana inteligentă și atentă. Ești un gânditor abil, iar pentru tine ideile tale sunt cele mai importante. Îți place să rumegi ceea ce gândești mai ales atunci când ești singur. Ești din punctul acesta de vedere un introvertit. Te înțelegi cel mai bine cu oamenii cărora le place să gândească și să asculte, dar mai ales să învețe. Petreci mult timp gândindu-te la probleme de moralitate. Încerci mereu să faci ceea ce este corect, chiar dacă majoritatea din jurul tău nu sunt de acord cu tine.

4. Tu ești o persoană perceptivă și filozofică. Ești un om unic cu un suflet foarte rar. Pe lângă tine nu e nimeni care să-ți semene câtuși de puțin. Ești un om intuitiv și un pic ciudat. De mult ori cei din jur te înțeleg greșit, iar asta te rănește. Ai nevoie de spațiul tău personal că să-ți poți lăsa creativitatea să lucreze în voie. Ești o persoane care cu siguranță vede atât partea întunecată a vieții, cât și cea luminoasă. Ești, de altfel, și foarte emoțional.

Psihopatologie - Depresia

 Depresia - cauze, simptome, tratament si prevenire

 Fiecare dintre noi se simte la un moment dat trist si fara chef de viata, insa aceste sentimente sunt trecatoare, dispar in cel mult cateva zile.

Depresia este o stare patologica definita prin tristete, pesimism, autodevalorizare, dezinteres, anxietate, incetinire psihomotorie, precum si alte simptome psihice sau somatice variabile.


Depresia se manifesta diferit de la o persoana la alta - unii sunt deprimati pentru o perioada lunga de timp, la altii starile depresive vin si pleaca. Depresia este una dintre cele mai frecvente afectiuni la ora actuala, cu incidenta relativ egala la femei si la barbati. Exista o gama larga de simptome si semne care se pot manifesta de la forme foarte usoare, cum sunt "starile proaste" la forme foarte grave, cu tentative de suicid.

Se stie astazi ca depresia, ca orice alta boala, beneficiaza de ingrijiri medicale. Tratamentul este unul sigur si de regula eficace chiar si in cazul persoanelor cu depresie severa.

Cauzele depresiei  

 Nu exista inca nicio cauza unica de depresie. Aceasta rezulta dintr-o combinatie de factori de mediu, genetici si psihologici. Cercetarile au indicat ca bolile depresive sunt tulburari ale creierului.

Cauzele depresiei pot fi foarte variate, de la carente alimentare pana la evenimente de viata destabilizatoare. Daca o persoana are o ruda de gradul intai cu depresie, riscul acelei persoane de a dezvolta aceasta afectiune este de trei ori mai mare.

Identitatea conferită de loc şi ataşamentul faţă de loc

Identitatea conferită de loc şi ataşamentul faţă de loc

Anumite locuri devin o parte foarte importantă a noastră, a eurilor noastre. Identitatea conferită
de loc (place identity) se referă la încorporarea de către individ a locului în conceptul de sine. Ea este strâns legată de ataşamentul faţă de loc (place attachment), ideea că dezvoltăm legături speciale cu anumite locuri care au un înţeles deosebit, foarte adânc pentru noi. 

Deşi ataşamentul faţă de loc pare similar cu teritorialitatea, cercetările psihologilor americani au demonstrat că lucrurile nu stau aşa.

Ce se întâmplă când lăsăm în urmă un loc faţă de care avem un ataşament, un loc care a devenit parte
a eului nostru? Când mergem la universitate în alt oraş, când cartierul nostru se demolează, când casa
familiei, în care am copilărit, este vândută? Cercetările din domeniul identităţii conferite de loc şi al
ataşamentului faţă de loc se interesează de achiziţionarea, interacţiunea şi pierderea relaţiilor cu
locurile, relaţii ce sunt importante pentru sensul individual al eului.

Identitatea conferită de loc sporeşte stima de sine şi eficienţa personală. În plus, îi aduce persoanei un simţ al continuităţii şi o conştiinţă a distinctivităţii (conştiinţa individului că e diferit de alţii care locuiesc în altă parte.

Comportamentul prosocial

COMPORTAMENTUL PROSOCIAL

Din teoria suprasarcinii putem înţelege că suprastimularea vieţii urbane ne face să filtrăm
imput-urile mai puţin importante – de exemplu, un străin care are nevoie de ajutor. Trebuie să ne
întrebăm dacă lipsa dorinţei locuitorilor oraşului de afiliere cu străinii poate deveni neglijarea unui străin care are nevoie de ajutor.

Stanley Milgram a pus în evidenţă un fapt uluitor: un copil care cere ajutor pentru că s-a pierdut de părinţii lui se va bucura de atenţia şi sprijinul locuitorilor dintr-un oraş mic şi mult mai puţin de atenţia şi sprijinul locuitorilor dintr-un oraş mare (New York). De asemenea, Milgram a pus un complice să ceară locuitorilor dintr-un oraş mare ş celor dintr-un oraş mic să fie lăsat în casă să dea un telefon. Cei din oraşele mari refuză, strigându-şi refuzul prin uşa închisă, în vreme ce cei din oraşul mic acceptă (75% dintre ei), iar când refuză, o fac după ce au deschis uşa şi au stat de vorbă cu
cel care le solicită ajutorul. 

Alte studii au arătat că orăşenii sunt mai puţin înclinaţi să acorde ajutor decât locutorii din mediul rural. 

Psihopatologie - Fobiile

FOBIILE - ORIENTAREA COMPORTAMENTALISTĂ ÎN PSIHOPATOLOGIE

Fobia desemnează teama intensă şi (aparent) iraţională în raport cu un obiect, o fiinţă, o locaţie
sau o circumstanţă, nejustificată de caracteristicile acestora în sine; astfel de tematici fobice (stimuli fobogeni) pot fi, de exemplu, apa [acvafobie], câinii [canofobia], spaţiile înguste [claustrofobia], singurătatea [eremofobia]. Desigur, unele cazuri particulare dintre acestea (de pildă, apele adânci şi repezi, căţele cu pui mici, aglomeraţiile) pot fi periculoase dar ele rămân oarecum atipice şi nu justifică numaidecât generalizarea unei stări de teamă în legătură cu ele.

Tocmai acest caracter iraţional al trăirii fobice este pus la îndoială de modelul comportamentalist.
Acesta consideră că producerea unei fobii este inteligibilă şi explicabilă, dacă se acordă suficientă
atenţie anamnezei. Cel mai adesea se constată (iar atunci când nu se poate developa o astfel de
constatare, ea se prezumă) că persoana fobică s-a confruntat cândva cu stimulul fobogen şi această
confruntare s-a însoţit de trăiri extrem de neplăcute (durere fizică, spaimă intensă, ameninţare majoră).

Relativism etno-cultural în cazul neurasteniei

ORIENTAREA ETNO-ANTROPOLOGICĂ ÎN PSIHOPATOLOGIE
Relativism etno-cultural în cazul neurasteniei

Situaţie oarecum rară în istoria psihopatologiei, neurastenia (psihastenia) pare să fi fost descrisă
întâia dată (în a doua jumătate a veacului al XIX-lea) nu de către europeni ci de către americanul
George Beard, care o şi consideră iniţial a fi tipică societăţii americane, dominată de industrializare şi modernizare accentuate dar lipsită de influenţa stabilizatoare a unei tradiţii solide.

 Ea face apoi “carieră” în psihopatologia de pe ambele maluri ale Atlanticului, devenind o afecţiune oarecum “la modă” în special în rândul intelectualităţii; cade, după aceea, în desuetudine (uşoară iniţial, mai accentuată în special după al Doilea Război Mondial), ajungând, în cele din urmă (după un secol de la descrierea iniţială), la excluderea sa din rândul entităţilor psihopatologice oficiale ale Asociaţiei Americane de Psihiatrie (a se vedea American Psychiatric Association, 1993, Manual pentru Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale, ediţia a III-a revizuită [DSM III-R] [traducere de Marin Stancu], Bucureşti: Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România).

Psihopatologie circumscrisă cultural

ORIENTAREA ETNO-ANTROPOLOGICĂ ÎN PSIHOPATOLOGIE

Psihopatologie circumscrisă cultural

O varietate de sindroame “legate de cultură” au fost descrise în legătură cu populaţii de pe diverse meridiane (pentru o listă a celor mai importante, a se vedea American Psychiatric Association, 2000, Manual pentru Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale, ediţia a IV-a [DSM IV] [traducere de Marin Stancu], Bucureşti: Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România [Anexa I]).
 

Dintre cele mai popularizate sunt malaezianul (şi sud-est asiaticul, de altfel) amok, episod psihotic de hetero- şi auto-agresivitate, mergând până la omucidere, japonezul taijin kyofusho, varietate de fobie socială în contextul nipon al unor norme draconice privitoare la prezenţa socială sau mult mai larg răspânditul (în Orientul Îndepărtat, din Siberia până în Malaysia) latah, stare disociativă tranzitorie, similară transei hipnotice, apărută, în general, ca răspuns la o spaimă bruscă.

Psihopatologie - Rolul de bolnav

ORIENTAREA SOCIO-CULTURALĂ ÎN PSIHOPATOLOGIE- Exemplificare

                              “Rolul de bolnav”

 

O posibilă consecinţă socială a bolii (în general) este asumarea “rolului de pacient” în care o persoană ajunge în mod fortuit; aceasta se întâmplă în special drept consecinţă a sesizării posibilităţii de a obţine o serie de avantaje (beneficii secundare) din chiar statutul de bolnav (precum dreptul de a fi scutit de muncă şi de unele obligaţii sociale, privilegiul de a se afla în centrul atenţiei); în cazul
psihopatologiei, prin asumpţia tacită a unei consecinţe a modelului biologic privitor la boală în general, în schimbul acestor avantaje, pacientului nu i se cere, câteodată, nici chiar complianţa adecvată în efortul terapeutic.

 

Măsura în care adoptarea “rolului de bolnav” reprezintă o conduită adaptativă sau poate fi privită
ea însăşi ca o formă de patologie mentală (tulburare factice, în clasificările nosografice actuale) rămâne deschisă.

Recomandari :

Obiceiuri de zi cu zi care iti distrug creierul !!!

Tulburari psihice - noutati 

Autocontrolul emotional 

ISTORIA PSIHOLOGIEI

Îmbunătăţeşte -ţi memoria cu 75 % !

Schizofrenia

Schizofrenia

• Genetică

Studiile familiale arată că riscul estimat de apariţie a schizofreniei când unul dintre părinţi este afectat variază între 7 şi 17% şi creşte la 40% când ambii părinţi sunt schizofreni; riscul scade la 5% în cazul rudelor de gradul doi. Cercetările pe gemeni arată o concordanţă de 50-60% în cazul monozigoţilor şi de 15-20% pentru dizigoţi.
 

Studiile de adopţie arată că riscul unui copil născut din părinţi schizofreni şi crescut în familii neschizofrene este de 11%.
 

Astfel de rezultate sugerează că factorii genetici reprezintă doar unul dintre elementele etiologice
ale schizofreniei.

• Neuropatologie

Creierul pacienţilor schizofrenici poate prezenta următoarele modificări: dilatare ventriculară şi lărgirea şanţurilor corticale, leziuni ale sistemului limbic (reducerea volumului tisular, anomalii citoarhitectonice), leziuni ale talamusului (pierderi celulare), modificări citoarhitectonice în lobii
frontal şi temporal, absenţa unor asimetrii structurale normale în unele regiuni corticale.

Boala Parkinson

Boala Parkinson

• Genetică

Studiile realizate pe gemeni monozigoţi şi dizigoţi ai pacienţilor parkinsonieni au arătat că nu există transmitere genetică de tip mendelian. 

Mai recent, însă, studii realizate prin tomografie cu emisie de pozitroni, care permite diagnosticul bolii în stadiul preclinic (prin aprecierea integrităţii terminaţiilor dopamino-striatale), arată o concordanţă semnificativă: 4 din 10 în cazul monozigoţilor şi 2 din 7 în cazul dizigoţilor.

Pe de altă parte, studiile familiale arată existenţa unui număr anormal de subiecţi afectaţi de boală Parkinson de-a lungul mai multor generaţii, aceasta sugerând posibilitatea unei transmiteri autosomal dominante, cu penetranţă scăzută.

• Neuropatologie

Boala Parkinson se datorează distrugerii, relativ selective, a neuronilor dopaminergici ai căii nigro-striate (ce ia naştere în pars compacta a substanţei negre şi sfârşeşte în striatum) . 

Îmbunătăţeşte -ţi memoria cu 75 % !

 Studiu- cum îţi poţi îmbunătăţi memoria !

                Tuturor ni se mai întâmplă să uităm de o programare la doctor sau de ziua unui prieten. Astfel de mici pierderi de memorie pot fi nu numai jenante, dar şi supărătoare. Din fericire, acum oamenii de ştiinţă au găsit o rezolvare la acestă prolemă: mirosul de rosmarin poate îmbunătăţi memoria chiar şi cu 75%, susţine un nou studiu.

 

De mult timp, rosmarinul este asociat cu memoria şi fidelitatea, În Egiptul Antic, această plantă era folosită la nunţi şi înmormântări. Chiar şi Shakespeare îi cunoştea proprietăţile care ajută la îmbunătăţirea memoriei. În faimoasa lui opera „Hamlet”, Ophelia spune: „Uite flori de rosmarin ca să-ţi aduci aminte; te rog, iubitule, să nu mă uiţi”.

Acum, cele mai noi cercetări indică faptul că uleiul esenţial de rosmarin îi ajută pe oamenii clinic sănătoşi să îşi amintească evenimente din trecut şi să nu uite să realizeze anumite sarcini.

De asemenea, studiul a scos în evidenţi şi faptul că această îmbunătăţire a memoriei s-a produs indiferent de starea participanţilor , motiv pentru care oamenii de ştiinţă cred că îmbunătăţirile ar putea fi provocate de o influenţă chimică.

Cel mai macabru experiment rusesc din istorie

Cel mai zguduitor experiment rusesc anti-somn

In 1940 cercetatorii rusi au tinut 5 oameni trezi, pentru 15 zile, folosind un stimulent pe baza de gaz experimental. Au fost tinuti intr-o camera inchisa, pentru a le putea monitoriza cu atentie volumul de gaz si oxigen pe care-l primeau, pentru a nu muri, deoarece, gazul in cantitati mai mari era toxic.

 Totul se petrecea inainte de camerele cu circuit inchis, deci ca monitorizare aveau doar microfoane impanzite prin camera si mici ochiuri de geam de 15 cm, prin care monitorizau subiectii. Camera era plina cu carti, paturi pe care sa doarma, dar fara paturi, aveau apa curenta, toaleta si destula mancare uscata sa le ajunga 30 de zile.

Subiectii de testare erau prizonieri politici de razboi, din Al doilea Razboi Mondial, declarati inamici ai statului. Totul a decurs bine pentru primele 5 zile, subiectii nu se plangeau aproape deloc, deoarece le-ar fi fost promisa libertatea (minciuna), dupa ce treceau cele 30 zile, in care reuseau sa stea trezi. Activitatile si conversatiile au fost monitorizate cu atentie, si s-a notat ca incepeau sa discute despre evenimente din trecutul lor, din ce in ce mai traumatizante, si ca tonul lor de vorbire generala a luat un ton mai intunecat, dupa a 4 a zi.

Dupa 5 zile au inceput sa se planga de situatia care a dus sa fie captivati si fortati sa participe la acest experiment, si au dat dovada de paranoia.Au incetat sa mai vorbeasca unu cu celalalt, si au inceput sa sopteasca la microfon si la geamurile folosite de cercetatori pentru monitorizare. Ciudat, toti credeau ca-i pot lingusi pe cercetatori prin a-i deturna pe ceilalti prizonieri. La inceput cercetatorii au crezut ca asta e un efect secundar al gazului.



Dupa 9 zile, unul din ei a inceput sa tipe cat il tineau plamanii, si nu s-a oprit timp de 3 ore in continuu. In tot acest timp a alergat in jurul camerei fara oprire. A mai incercat sa tipe dar nu a mai reusit, decat cate un sunet pitigaiat. Cercetatorii s-au gandit ca si-a rupt corzile vocale, de la tipat timp de 3 ore. Lucrul cel mai ciudat la acest tip comportamental este cum ceilalti subiecti s-au comportat, sau de fapt nu au reactionat. Au continuat sa sopteasca in microfoane, pana cand al 2 lea subiect a inceput sa tipe. Ceilalti subiecti care nu tipau, rupeau bucati din carti si le lipeau cu propriile fecale pe geamurile de observare si pe microfon, cu o calmitate iesita din comun. Tipetele au incetat brusc. La fel si soaptele in microfoane.