Identitatea conferită de loc şi ataşamentul faţă de loc

Identitatea conferită de loc şi ataşamentul faţă de loc

Anumite locuri devin o parte foarte importantă a noastră, a eurilor noastre. Identitatea conferită
de loc (place identity) se referă la încorporarea de către individ a locului în conceptul de sine. Ea este strâns legată de ataşamentul faţă de loc (place attachment), ideea că dezvoltăm legături speciale cu anumite locuri care au un înţeles deosebit, foarte adânc pentru noi. 

Deşi ataşamentul faţă de loc pare similar cu teritorialitatea, cercetările psihologilor americani au demonstrat că lucrurile nu stau aşa.

Ce se întâmplă când lăsăm în urmă un loc faţă de care avem un ataşament, un loc care a devenit parte
a eului nostru? Când mergem la universitate în alt oraş, când cartierul nostru se demolează, când casa
familiei, în care am copilărit, este vândută? Cercetările din domeniul identităţii conferite de loc şi al
ataşamentului faţă de loc se interesează de achiziţionarea, interacţiunea şi pierderea relaţiilor cu
locurile, relaţii ce sunt importante pentru sensul individual al eului.

Identitatea conferită de loc sporeşte stima de sine şi eficienţa personală. În plus, îi aduce persoanei un simţ al continuităţii şi o conştiinţă a distinctivităţii (conştiinţa individului că e diferit de alţii care locuiesc în altă parte.

Surse ale ataşamentului faţă de loc. 

Identitatea conferită de loc şi ataşamentul faţă de loc sunt procese care survin în interiorul individului dar care se constituie printr-o varietate de mecanisme culturale. 

• Genealogia leagă persoanele de anumite locuri printr-o identificare istorică a locului cu o familie. 

În anumite culturi (de exemplu, cea japoneză, cea spaniolă), numele persoanelor coincid cu
numele locurilor. 

• Uneori, pierderea sau distrugerea generează sau întăreşte ataşamentul faţă de loc.

De exemplu, bucureştenii sunt ataşaţi faţă de anumite clădiri care s-au prăbuşit la cutremurul din 1977 şi n-au mai fost reconstruite. 

• Proprietatea e cel mai frecvent mecanism prin care poate fi creat ataşamentul faţă de loc.

 Când posedăm un loc pentru o lungă perioadă de timp, el devine parte a noastră şi noi a lui. 

Ataşamentul faţă de loc se poate dezvolta pe multe căi. Dar, cu cât o societate devine mai mobilă, cu atât ataşamentul faţă de loc se dezvoltă mai puţin.

Fried şi Gleicher (1976), de exemplu, au studiat ce se întâmplă cu locuitorii unui cartier care e
demolat şi în locul căruia se construieşte altceva. În general, autorităţile cred că cei care se mută într-o casă nouă sunt fericiţi şi acceptă cu inima uşoară despărţirea de vechea locuinţă. Fried şi Gleicher au descoperit că aceşti oameni regretau vechile case, chiar dacă erau mai inconfortabile şi mai puţin curate decât cele noi. Vechiul cartier fusese baza pentru un stil de viaţă, care a dispărut odată cu el.

În principiu, ataşamentul faţă de loc creşte odată cu vârsta şi cu durata locuirii. Totuşi, ataşamentul depinde în mod esenţial şi de interacţiunile sociale pozitive şi de compatibilitatea dintre comunitate şi scopurile individului. 

S-a descoperit că ataşamentul faţă de loc depinde, de asemenea, de factori environmentali. De exemplu, o grădină sau accesul la o zonă naturală (vecinătatea cu o pădure sau cu malul unui lac) îi fac pe indivizi să fie mai ataşaţi de loc.

Oamenii se ataşează mai uşor şi mai durabil de un cartier liniştit decât de unul zgomotos. Într-o zonă zgomotoasă, ei cred că spaţiile publice le aparţin mai degrabă străinilor, celor aflaţi numai în trecere prin cartier şi deloc lor.

Recomandari :

Obiceiuri de zi cu zi care iti distrug creierul !!!

Tulburari psihice - noutati 

Autocontrolul emotional 

ISTORIA PSIHOLOGIEI

Îmbunătăţeşte -ţi memoria cu 75 % !