FOBIILE - ORIENTAREA COMPORTAMENTALISTĂ ÎN PSIHOPATOLOGIE
Fobia desemnează teama intensă şi (aparent) iraţională în raport cu un obiect, o fiinţă, o locaţie
sau o circumstanţă, nejustificată de caracteristicile acestora în sine; astfel de tematici fobice (stimuli fobogeni) pot fi, de exemplu, apa [acvafobie], câinii [canofobia], spaţiile înguste [claustrofobia], singurătatea [eremofobia]. Desigur, unele cazuri particulare dintre acestea (de pildă, apele adânci şi repezi, căţele cu pui mici, aglomeraţiile) pot fi periculoase dar ele rămân oarecum atipice şi nu justifică numaidecât generalizarea unei stări de teamă în legătură cu ele.
Tocmai acest caracter iraţional al trăirii fobice este pus la îndoială de modelul comportamentalist.
Acesta consideră că producerea unei fobii este inteligibilă şi explicabilă, dacă se acordă suficientă
atenţie anamnezei. Cel mai adesea se constată (iar atunci când nu se poate developa o astfel de
constatare, ea se prezumă) că persoana fobică s-a confruntat cândva cu stimulul fobogen şi această
confruntare s-a însoţit de trăiri extrem de neplăcute (durere fizică, spaimă intensă, ameninţare majoră).
O asemenea asociere (fie ea clasică pavloviană ori operantă skinneriană ori simplu imitativă) între
stimul şi astfel de trăiri poate conduce rapid la generalizare, printr-un mecanism adecvat de învăţare,
chiar în condiţiile absenţei complete sau a unui număr redus de repetări, dată fiind intensitatea acestor
trăiri. Printr-o astfel de mediere, o stare psihopatologică aparent iraţională apare drept rezultat al unui
proces psihofiziologic comun (învăţarea) dar însoţit de consecinţe oarecum excesive.
Într-o asemenea viziune, tratarea unei fobii presupune “inversarea” procesului de învăţare prin
tehnici de desensibilizare sistematică (expunere graduală, în stare de relaxare [indusă eventual prin alte procedee], la reprezentări aproximative [eboşe], din ce în ce mai rafinate, ale stimulului fobogen), de contracondiţionare (asociere a stimulului fobogen cu inducerea unor stări plăcute, până la diminuarea sau chiar anularea asocierii acestuia cu stările neplăcute) etc.
tehnici de desensibilizare sistematică (expunere graduală, în stare de relaxare [indusă eventual prin alte procedee], la reprezentări aproximative [eboşe], din ce în ce mai rafinate, ale stimulului fobogen), de contracondiţionare (asociere a stimulului fobogen cu inducerea unor stări plăcute, până la diminuarea sau chiar anularea asocierii acestuia cu stările neplăcute) etc.
No comments:
Post a Comment