Comportamentul prosocial

COMPORTAMENTUL PROSOCIAL

Din teoria suprasarcinii putem înţelege că suprastimularea vieţii urbane ne face să filtrăm
imput-urile mai puţin importante – de exemplu, un străin care are nevoie de ajutor. Trebuie să ne
întrebăm dacă lipsa dorinţei locuitorilor oraşului de afiliere cu străinii poate deveni neglijarea unui străin care are nevoie de ajutor.

Stanley Milgram a pus în evidenţă un fapt uluitor: un copil care cere ajutor pentru că s-a pierdut de părinţii lui se va bucura de atenţia şi sprijinul locuitorilor dintr-un oraş mic şi mult mai puţin de atenţia şi sprijinul locuitorilor dintr-un oraş mare (New York). De asemenea, Milgram a pus un complice să ceară locuitorilor dintr-un oraş mare ş celor dintr-un oraş mic să fie lăsat în casă să dea un telefon. Cei din oraşele mari refuză, strigându-şi refuzul prin uşa închisă, în vreme ce cei din oraşul mic acceptă (75% dintre ei), iar când refuză, o fac după ce au deschis uşa şi au stat de vorbă cu
cel care le solicită ajutorul. 

Alte studii au arătat că orăşenii sunt mai puţin înclinaţi să acorde ajutor decât locutorii din mediul rural. 

Levine şi colaboratorii săi (1994) s-au opus acestor concluzii, reuşind să demonstreze că nu mărimea localităţii este importantă, cât densitatea. Într-un studiu foarte ambiţios, desfăşurat în 36 de oraşe din diferite regiuni ale Statelor Unite, această echipă de cercetare a comparat corelaţia dintre mărimea oraşului şi şase comportamente de ajutorare, pe de o parte, şi corelaţia dintre densitate şi aceleaşi comportamente de ajutorare, pe de altă parte. Pe ansamblu, densitatea populaţiei s-a dovedit un predictor mai bun pentru ajutorare, mai ales când a fost vorba de situaţii ce impuneau
acordarea ajutorului în regim de urgenţă.

Teoria suprasarcinii ar putea da seama de aceste efecte: nivelurile înalte de stimulare caracteristice oraşului fac orăşenii mai puţin atenţi la stimulii noi (cum este un necunoscut care are solicită ajutor). Aceasta ar fi prima explicaţie. 

A doua a fost sugerată de Fischer (1976): diversitatea înfăţişării şi comportamentelor celorlalţi în mediul urban îi face pe oameni să nu se simtă în siguranţă şi, deci, să nu acorde ajutor. 

A treia explicaţie este una veche: în 1938, Wirth a încercat să demonstreze că faptul de a fi crescut la oraş dezvoltă o personalitate urbană, care pur şi simplu nu are înclinaţii spre comportamentul prosocial. Dar teoria lui Wirth nu poate fi adevărată: ştim că factorii situaţionali sunt extrem de puternici în determinarea conduitelor de ajutorare. 

În acest context, trebuie să amintim teoria elaborată de Latane şi Darley (1970). Dispersarea responsabilităţii se produce atunci când, într-o situaţie în care e nevoie de acordarea ajutorului unui străin, se află în jur foarte mulţi indivizi care pot ajuta. Aceasta se întâmplă mai degrabă la oraş, unde densitatea e mai mare decât în mediul rural.

Cu privire la densitate, Kamman, Thompson şi Irwin (1979) au opinat că densitatea pietonilor în
zona în care se află persoana ce are nevoie de asistenţă reprezintă factorul hotărâtor, şi nu mărimea
oraşului. 

Iar House şi Wolf (1978) au raportat niveluri scăzute ale acordării ajutorului numai când rata criminalităţii era atât de mare încât făcea implicarea de orice fel periculoasă. Bazându-se pe aceste date, cei doi autori au sugerat că există un cerc vicios şi că delicvenţa şi criminalitatea conduc la
diminuarea, chiar dispariţia tendinţelor de a acorda ajutor străinilor.

Există chiar autori care au găsit că locuitorii din oraşe ajută mai mult decât cei din mediul rural. Aceşti autori consideră că faptul de a creşte la oraş îi face pe indivizi să achiziţioneze anumite abilităţi ce pot fi extrem de utile şi adaptative în anumite situaţii de interdependenţă. În plus, se pare că devianţii primesc într-o mai mare măsură ajutor la oraşe decât în comunităţile restrânse şi că, chiar dacă nu-i ajută pe străini, orăşenii îşi ajută prietenii în aceeaşi măsură ca cei din mediul rural.

Recomandari :

Obiceiuri de zi cu zi care iti distrug creierul !!!

Tulburari psihice - noutati 

Autocontrolul emotional 

ISTORIA PSIHOLOGIEI

Îmbunătăţeşte -ţi memoria cu 75 % !