Schizofrenia

Schizofrenia

• Genetică

Studiile familiale arată că riscul estimat de apariţie a schizofreniei când unul dintre părinţi este afectat variază între 7 şi 17% şi creşte la 40% când ambii părinţi sunt schizofreni; riscul scade la 5% în cazul rudelor de gradul doi. Cercetările pe gemeni arată o concordanţă de 50-60% în cazul monozigoţilor şi de 15-20% pentru dizigoţi.
 

Studiile de adopţie arată că riscul unui copil născut din părinţi schizofreni şi crescut în familii neschizofrene este de 11%.
 

Astfel de rezultate sugerează că factorii genetici reprezintă doar unul dintre elementele etiologice
ale schizofreniei.

• Neuropatologie

Creierul pacienţilor schizofrenici poate prezenta următoarele modificări: dilatare ventriculară şi lărgirea şanţurilor corticale, leziuni ale sistemului limbic (reducerea volumului tisular, anomalii citoarhitectonice), leziuni ale talamusului (pierderi celulare), modificări citoarhitectonice în lobii
frontal şi temporal, absenţa unor asimetrii structurale normale în unele regiuni corticale.

Aceste modificări, totuşi subtile comparativ cu cele caracteristice bolilor neurodegenerative, nu sunt progresive dar sunt prezente precoce în cursul vieţii. Ele par a fi marker-i ai unor tulburări de dezvoltare a creierului, ce devine, astfel, vulnerabil sub acţiunea unor factori adiţionali.
 

Studii realizate prin tomografie cu emisie de pozitroni şi tomografie prin emisie de foton unic au
evidenţiat, de asemenea, anomalii ale metabolismului cerebral al glucozei în diferite arii corticale, mai ales la pacienţii ce prezintă simptome negative.

• Biochimie

Teoria dopaminergică, ce invocă existenţa la pacienţii schizofreni a unui exces al activităţii dopaminei (fie prin eliberarea excesivă a acesteia la nivelul spaţiului presinaptic, fie prin hiperactivitate a receptorilor postsinaptici), este susţinută şi de o serie de dovezi farmacologice:
neurolepticele (substanţe ce blochează receptorii dopaminergici) determină ameliorări ale fenomenelor psihoproductive ca şi a stării timice; amfetaminele (care cresc activitatea dopaminei) pot induce stări asemănătoare unei schizofrenii paranoide la indivizi normali; preparatele de L-Dopa (care substituie depleţia de dopamină) pot induce tulburări similare schizofreniei la parkinsonieni.

Pe lângă anomaliile activităţii dopaminergice, s-au evidenţiat la pacienţii schizofreni disfuncţii ale sistemeleor noradrenergic, serotoninergic, ale aminoacizilor neurotransmiţători (acidul glutamic, acidul gama amino butiric) dar semnificaţia acestora rămâne încă incomplet cunoscută.

Recomandari :

Obiceiuri de zi cu zi care iti distrug creierul !!!

Tulburari psihice - noutati 

Autocontrolul emotional 

ISTORIA PSIHOLOGIEI

Îmbunătăţeşte -ţi memoria cu 75 % !