Cromoterapia - Terapia prin culori

Terapie Complementara : Cromoterapia (Terapia prin culori)

Cromoterapia urmareste refacere organismului prin folosirea calitatilor culorilor, fiind demonstrat faptul ca fiecare culoare provoaca o anumita reactie a creierului uman, am bianta cromatica putand fi pe de o parte un factor de confort, iar pe de alta, un factor de disconfort. Psihologii au ajuns la concluzia ca diferitele culori ale obiectelor cu care avem zilnic contact vizual, au o influenta hotaratoare asupra starii noastre de spirit si a modului de viata.

Culorile sunt impartite in 3 categorii:
1. principale : rosu, galben si albastru;
2. secundare : formate din combinatiile culorilor principale, portocaliu (50% rosu + 50% galben), verde (50% galben + 50% albastru), violet (50% rosu + 50% albastru);
3. tertiare : formate din combinatiile dintre culorile principale si cele secundare; rosu - portocaliu, galben - portocaliu, galben - verde, albastru - verde, albastru - violet, rosu - violet.


In functie de senzatia termica pe care culorile o provoaca, acestea se clasifica in reci si calde. Cele calde dau senzatia de caldura si sunt: rosul, portocaliul si galbenul. Acestea corespund unor radiatii luminoase ce au lungimi de unda mari. Culorile reci acopera cealalta parte a spectrului luminii si au la baza radiatiile: albastru, verde si violet.

In Franta, din anul 1970 exista un centru de cercetari asupra energeticii culorilor, "CEREC", condus de neuropsihiatri care s-au bazat in cercetarile lor pe experienta Chinei antice. Dr. Agrapart, parintele cromoterapiei, s-a inspirat din acupunctura si s-a bazat pe cele patru energii fundamentale: umiditate, uscaciune, frig si caldura. El a inlocuit traditionalele ace cu o sursa luminoasa de 150 W si cu filtre colorate prin care culorile sunt proiectate pe ochi, pe zona bolnava sau pe unul dintre punctele de acupunctura.

In functie de culoare razele de Iumina stimuleaza diversi centri glandulari astfel incat culorile au diferite efecte psihologice si fiziologice asupra organismului uman. O serie de experiente in domeniu atesta faptul ca pot fi folosite eficient culorile ca metoda terapeutica pentru bolnavii neuropsihici.

Marele pictor Giotto declara ca dintre toate culorile pe care le asternea pe panza, una singura avea darul sa-1 inspire si sa-1 invioreze si aceasta era oranjul. Mallarme spunea ca cele mai frumoase idei i-au fost inspirate de culoarea roz, iar Goethe recunostea ca pentru a se putea odihni avea nevoie de ambianta culorii albastre.

Pornind de la confirmarea clinica a unor neurologi ca albastrul e intr-adevar, o culoare cu efecte sedative in tratarea persoanelor bolnave de nervi si de la experientele arhitectului prof. Montalcini, devenit celebru prin folosirea culorilor la interioarele locuintelor in functie de sensibilitatile caracteristice ale locatarilor, un grup de medici italieni a intreprins studii mai ample asupra influentelor psihofiziologice ale cromoterapiei si rezultatele au fost de-a dreptul uimitoare. S-a constatat astfel, prin experiente repetate, ca pe langa efectul de calmare a nervilor si de combatere a insomniei, a ideilor fixe, a obsesiilor, culoarea albastru deschis (azurul) scade tensiunea arteriala, asa dupa cum rosul-purpuriu, pe langa efectele benefice pe care le are in starile de melancolie sau de depresiuni nervosa, provoaca cresterea tensiunii arteriale. Oamenii de stiinta descopera mereu aspecte noi privind influenta culorilor, care isi gasesc utilitatea in viata noastra de toate zilele.

In prezent, culoarea nu mai este privita ca un ornament intamplator, ci ca un instrument util in mainile medicului, psihologului si chiar a oamenilor de afaceri, facandu-ne viata mai fericita si mai confortabila.

Culorile pe care le alegem spun o intreaga poveste despre persoana care suntem cu adevarat, intrucat exista o legatura stransa intre culoarea favorita si starea de sanatate, emotiile, sentimentele si infatisarea fiecaruia dintre noi.