Cel mai zguduitor experiment rusesc anti-somn
In 1940 cercetatorii rusi au tinut 5 oameni trezi, pentru 15 zile, folosind un stimulent pe baza de gaz experimental. Au fost tinuti intr-o camera inchisa, pentru a le putea monitoriza cu atentie volumul de gaz si oxigen pe care-l primeau, pentru a nu muri, deoarece, gazul in cantitati mai mari era toxic.
Totul se petrecea inainte de camerele cu circuit inchis, deci ca monitorizare aveau doar microfoane impanzite prin camera si mici ochiuri de geam de 15 cm, prin care monitorizau subiectii. Camera era plina cu carti, paturi pe care sa doarma, dar fara paturi, aveau apa curenta, toaleta si destula mancare uscata sa le ajunga 30 de zile.
Subiectii de testare erau prizonieri politici de razboi, din Al doilea Razboi Mondial, declarati inamici ai statului. Totul a decurs bine pentru primele 5 zile, subiectii nu se plangeau aproape deloc, deoarece le-ar fi fost promisa libertatea (minciuna), dupa ce treceau cele 30 zile, in care reuseau sa stea trezi. Activitatile si conversatiile au fost monitorizate cu atentie, si s-a notat ca incepeau sa discute despre evenimente din trecutul lor, din ce in ce mai traumatizante, si ca tonul lor de vorbire generala a luat un ton mai intunecat, dupa a 4 a zi.
Dupa 5 zile au inceput sa se planga de situatia care a dus sa fie captivati si fortati sa participe la acest experiment, si au dat dovada de paranoia.Au incetat sa mai vorbeasca unu cu celalalt, si au inceput sa sopteasca la microfon si la geamurile folosite de cercetatori pentru monitorizare. Ciudat, toti credeau ca-i pot lingusi pe cercetatori prin a-i deturna pe ceilalti prizonieri. La inceput cercetatorii au crezut ca asta e un efect secundar al gazului.
Dupa 9 zile, unul din ei a inceput sa tipe cat il tineau plamanii, si nu s-a oprit timp de 3 ore in continuu. In tot acest timp a alergat in jurul camerei fara oprire. A mai incercat sa tipe dar nu a mai reusit, decat cate un sunet pitigaiat. Cercetatorii s-au gandit ca si-a rupt corzile vocale, de la tipat timp de 3 ore. Lucrul cel mai ciudat la acest tip comportamental este cum ceilalti subiecti s-au comportat, sau de fapt nu au reactionat. Au continuat sa sopteasca in microfoane, pana cand al 2 lea subiect a inceput sa tipe. Ceilalti subiecti care nu tipau, rupeau bucati din carti si le lipeau cu propriile fecale pe geamurile de observare si pe microfon, cu o calmitate iesita din comun. Tipetele au incetat brusc. La fel si soaptele in microfoane.
Dupa alte 3 zile, cercetatorii au verificat microfoanele in fiecare ora, pentru a fi siguri ca functioneaza, din moment ce credeau ca e imposibil sa fie liniste completa, intr-o camera cu 5 oameni. Consumul de oxigen combinat cu gaz din camera indica, ca toti cei 5 erau inca in viata. De fapt era consumul de oxigen pe care 5 oameni l-ar consuma in urma unor exercitii fizice foarte greoaie.In dimineata zilei a 15 a, cercetatorii au facut ceva ce nu credeau ca vor face, pentru a obtine o reactie de la subiecti. Au folosit intercomul din camera, pentru a obtine o reactie de la ei, si pentru a afla ca nu s-au transformat in “legume”, sau sa fie morti.
Au anuntat prin intercom: Vom deschide usile pentru a verifica microfoanele, indepartati-va de usi si puneti-va pe burta cu mainile la spate, sau veti fi impuscati. Faceti ce zicem si unu din voi isi va castiga libertatea.”
Spre surprinderea lor, au auzit o singura fraza, din camera: “Nu mai vrem sa fim liberi”.
Imediat au inceput dezbaterile intre cercetator si intre militarii care sustineau financiar experimentul. Neputand sa obtina o reactie prin microfoane, au hotarat sa intre inauntru si sa verifice.
Camera a fost golita de oxigenul combinat cu gaz, si aer proaspat curat a fost introdus, imediat apoi 3 voci au inceput sa implore si sa cerseasca si sa planga, sa le bage inapoi oxigenul cu gaz. Camera a fost deschisa si soldati au fost trimisi inauntru pentru a recupera subiectii de test. Au inceput sa tipe mai tare ca inainte, si la fel si soldatii cand au observat ce era inauntru. Patru dintre subiecti erau in viata, desi nu stiu daca cineva putea numi starea in care se aflau, viata.
Ratia de mancare incepand cu ziua a 5 a nu a mai fost atinsa. Erau bucati de carne de la subiectul mort, bagate in canalizare, infundu-se, astfel adunandu-se 10 cm de apa, desi nimeni nu a putut afla cat era apa si cat era sange. Toti cei 4 subiecti” in viata” aveau si ei bucati de carne, muschi si piele rupta de pe corpul lor. Distrugerea de carne si lipsa ei de pe degetele subiectilor dovedea ca aproape daca nu toata distrugerea a fost facuta de ei insisi (automutilare).
Organele abdominale de sub cusca toracica erau scoase. Inima, plamanii si diafragma inca mai erau la locul lor, pielea si muschii de pe coaste erau indepartate, astfel ca se putea vedea organele prin cutia toracica, printre coaste. Toate vasele de sange si organele erau intacte, asezate pe podea, in jurul corpurilor eviscerate dar inca in viata din care erau scoase. Partea digestiva la toti cei 4 subiecti era la locul ei, functionand, digestand mancare. A devenit foarte evident ca au mancat carne din subiectul cel mort, de aia nu s-au atins de ratiile de mancare.
Majoritatea soldatilor erau soldati pregatiti pentru operatiuni speciale, dar totusi, majoritatea au refuzat sa intru in acea camera sa scoata subiectii. Subiectii de test, au continuat sa tipe, si in acelasi timp implorau cercetatorii sa le dea drumul la gaz in continuare. Spre uimirea tuturor acestia au depus foarte multa rezistenta, cand se incerca sa ii scoata din camera. Un soldat a murit pentru ca i-au scos beregata, un altul a fost ranit foarte grav dupa ce i-au fost scoase testiculele, si o artera de la picior, de catre un subiect de test, cu dintii. Alti 5 soldati si-au pierdut viata, daca ii punem la socoteala si pe cei care s-au sinucis in saptamana care a trecut.
Vezi si Experimentele inumane efectuate de guvernul canadian pe copii in anii '50
In lupta de a-i scoate din camera, unul din cei 4 subiecti de test, si-a rupt splina si a sangerat pana la moarte imediat. Medicii au incercat sa il readuca la viata, dar fara folos.Au incercat sa il sedeze, dar fara folos, deoarece sedativele nu isi aveau efectul. A fost sedat cu de 10 ori doza normala pentru un om, si tot nu si-a facut efectul, tot se lupta cu soldatii de parca era un animal incoltit, rupand coastele si bratul unuia din doctori. Inima i-a fost vazuta ca batea timp de 2 minute, dupa ce a sangerat de tot, pana in momentul in care in vene era doar oxigen, fara sange. Chiar si dupa ce s-a oprit inima, el a continuat sa se lupte timp de 3 minute cu soldatii si doctorii si se chinuia sa tipe:” mai mult” referindu-se la gaz, din ce in ce mai incet, pana cand intr-un final s-a oprit.
Cei 3 subiecti de test care au supravietuit, erau legati foarte strans, si mutati la o facilitate medicale, in tot acest timp cei doi care inca mai aveau corzile vocale, implorau in continuare sa fie bagati inapoi in camera cu gaz. Cel mai ranit din cei 3, a fost mutat in singura camera de operatie din acea cladire, pentru a i se baga organele inapoi in corp. S-a observat foarte repede ca era imun la sedativul dat pentru a-l pregati de operatie. S-a luptat furios cand au incercat sa ii puna masca cu sedativ pe fata, chiar reusind aproape sa rupa legaturi late de 7 centimetri si groase de 5 cm, si cu un soldat de 170 kg, care il tinea. Dupa ce au marit doza de anestezic, i-a luat sub un minut sa se linisteasca, si in momentul in care i s-au inchis ochii, inima s-a oprit.
In corpul subiectului care a murit pe masa de operatie, s-a observat ca nivelul de oxigen din sange s-a triplat, muschii care inca mai erau atasati de corpul lui se rupsesera, si isi fracturase 9 oase, luptandu-se sa nu fie legat si sedat. Al doilea supravietuitor era primul care incepuse sa tipe puternic, si isi rupsese corzile vocale. Neputand sa obiecteze vocal, doar dadea din cap in semn de obiectie cand incercau sa il sedeze pentru operatie. Dadea din cap in semn de da, cand cineva sugera sa se faca operatia fara anestezic. Asta au si facut, desi doctorul care opera nu credea posibil ca cineva sa suporte operatia pe viu fara anestezic. Subiectul doar mai dadea cate un zambet cand isi intalnea ochii cu o asistenta de langa masa de operatie. Cand operatia s-a terminat, subiectul incerca sa miste buzele, fara oprire. Medicul crezand ca vrea sa vorbeasca, i-a dat un pix si o foaie. Acesta a scris doar: “Taie in continuare”.
Amandoi subiecti au primit operatia pe viu, fara anestezic, desi au trebuit sa fie injectati cu un drog paralitic, pentru ai paraliza, deoarece radeau fara oprire pe durata operatiei. Cand drogul paralitic si-a facut efectul, pacientii putea urmari miscarile medicilor doar cu ajutorul ochilor. Acesta a disparut din sistem neobisnuit de repede, incepand sa se lupte iar cu medicii. Din momentul in care puteau vorbi, au inceput iar sa ceara gaz. Cercetatorii au incercat sa afle de ce s-au ranit singuri, de ce si-au scos organele, si de ce doreau sa primeasca gaz din nou. Pacientii spuneau doar:” Trebuie sa raman treaz”.
Toti pacientii ramasi in viata, au fost legati, si pusi inapoi in camera de gaz, asteptand sa se decida ce vor face cu ei. Cercetatorii aflandu-se in fata furiei celor care le-au platit cercetarile pana acum, pentru ca au esuat sa descopere telul experimentului, s-au gandit la eutanasiere. Comandantul care conducea acel experiment, fost KGB, s-a impotrivit si a vazut potential. A dorit sa afle ce se intampla cand le da gaz, iar. Cercetatorii s-au impotrivit si au obiectat, dar nu au fost luati in considerare. Pregatind pacientii pentru inchidere pe termen lung, cercetatorii au legat pacientii la monitoare EEG, pentru observatie.
Spre surprinderea tuturor, pacientii s-au oprit din tipete si lupte, in momentul in care s-a introdus iar gazul in camera. Era evident in acest moment ca toti depuneau efort foarte mare pentru a ramane trezi. Unul din subiecti murmura ceva tare si in continuu, pacientul mut, lovea legaturile cu picioarele, cand cu stangul, cand cu dreptul, pacientul al 3 lea, isi tinea capul ridicat de pe perina, si clipea rapid. Acesta fiind primul legat la monitoarele EEG, cercetatorii priveau cu surprindere. Liniile de la monitoarele EEG erau normale in majoritatea timpului, dar uneori picau de tot. Parea ca sufera in continuu de moarte cerebrala, apoi revenea la normal. Fiind concentrati pe hartiile de la monitoare, doar o asistenta a observat ca in momentul cand capul atingea perina, ochii se inchideau. Liniile cerebrale se schimbau imediat in cele de somn adanc apoi moarte cerebrala, apoi normale. Apoi cand liniile cerebrale au picat, inima s-a oprit si ea.Pacientul ramas, care putea vorbi, tipa intr-una sa fie bagat in camera si sa i se dea gaz. Activitatea cerebrala era identica cu cea a pacientului care murise in somn. Comandantul a dat ordin sa fie inchisa camera cu cei 2 pacienti, si 3 cercetatori, unul din cei 3 cercetatori numiti sa intre inauntru, si-a scos imediat pistolul si l-a impuscat pe comandant, intre ochi. Apoi si-a indreptat pistolul catre pacientul mut si l-a impuscat in cap, imprastiind creierii peste tot.
A indreptat apoi pistolul catre pacientul ramas in viata, in timp ce toti ceilalti medici au parasit sala, si a zis:” Nu voi fi inchis aici cu aceste chestii!!!! Nu cu tine?!” Apoi a tipat la omul legat de masa: “Cine esti??? Trebuie sa stiu?!?!?!”
Pacientul a zambit.
“Ai uitat asa de repede?” a intrebat subiectul.” Noi suntem voi! Noi suntem nebunia care salasluieste in voi toti, implorand sa fie eliberata in orice moment in cel mai adanc colt al mintii voastre animalice! Noi suntem acel ceva de care va ascundeti in pat in fiecare noapte. Noi suntem ceea ce voi sedati si paralizati cand va puneti sa dormiti, si cand va duceti in raiul viselor, unde noi nu va putem urmari.”
Cercetatorul a facut o pauza, apoi a indreptat pistolul catre inima pacientului si a tras.
In timp ce monitorul EEG scria liniile, se auzi un murmur intrerupt din partea pacientului” Atat… de… aproa… pe.. de… liberta… te!
Recomandari :
No comments:
Post a Comment