Relativism etno-cultural în cazul neurasteniei

ORIENTAREA ETNO-ANTROPOLOGICĂ ÎN PSIHOPATOLOGIE
Relativism etno-cultural în cazul neurasteniei

Situaţie oarecum rară în istoria psihopatologiei, neurastenia (psihastenia) pare să fi fost descrisă
întâia dată (în a doua jumătate a veacului al XIX-lea) nu de către europeni ci de către americanul
George Beard, care o şi consideră iniţial a fi tipică societăţii americane, dominată de industrializare şi modernizare accentuate dar lipsită de influenţa stabilizatoare a unei tradiţii solide.

 Ea face apoi “carieră” în psihopatologia de pe ambele maluri ale Atlanticului, devenind o afecţiune oarecum “la modă” în special în rândul intelectualităţii; cade, după aceea, în desuetudine (uşoară iniţial, mai accentuată în special după al Doilea Război Mondial), ajungând, în cele din urmă (după un secol de la descrierea iniţială), la excluderea sa din rândul entităţilor psihopatologice oficiale ale Asociaţiei Americane de Psihiatrie (a se vedea American Psychiatric Association, 1993, Manual pentru Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale, ediţia a III-a revizuită [DSM III-R] [traducere de Marin Stancu], Bucureşti: Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România).

Psihopatologie circumscrisă cultural

ORIENTAREA ETNO-ANTROPOLOGICĂ ÎN PSIHOPATOLOGIE

Psihopatologie circumscrisă cultural

O varietate de sindroame “legate de cultură” au fost descrise în legătură cu populaţii de pe diverse meridiane (pentru o listă a celor mai importante, a se vedea American Psychiatric Association, 2000, Manual pentru Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale, ediţia a IV-a [DSM IV] [traducere de Marin Stancu], Bucureşti: Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România [Anexa I]).
 

Dintre cele mai popularizate sunt malaezianul (şi sud-est asiaticul, de altfel) amok, episod psihotic de hetero- şi auto-agresivitate, mergând până la omucidere, japonezul taijin kyofusho, varietate de fobie socială în contextul nipon al unor norme draconice privitoare la prezenţa socială sau mult mai larg răspânditul (în Orientul Îndepărtat, din Siberia până în Malaysia) latah, stare disociativă tranzitorie, similară transei hipnotice, apărută, în general, ca răspuns la o spaimă bruscă.